close
Cu colinda la bunica

O căciulă ţuguiată

Şi-o broboadă cafenie,

S-o colinde pe bunica,

Au pornit de la chindie.

Merg cu greu căci drumul este

Prea înzăpezit şi ninge,

Iar broboada cafenie

Una, două-ncepe a plânge:

– Vai, troianul e cât mine,

Ia-mă-n braţe, bade Nică.

Ce năvalnic neaua vine,

Iar eu sunt aşa de mică…

Nică nu-i cu mult mai mare,

Doar cu-n an şi jumătate.

O ridică în spinare,

Vrea s-o ducă dar nu poate…

Picii plâng, căci vor la buna.

Nici nu văd când înspre ei

Se îndreapt-un moş cu plete:

-Încotro, măi voinicei?

V-aţi pornit cu colindatul?

Hai, luaţi-mă cu voi.

Da-ţi mânuţele încoace.

Să pornim la pas vioi.

Ca să vezi, minune mare,

Le-a ieşit în cale-acum,

Nu un moş ca orişicare,

Ci chiar moşul Moş Crăciun!

La glas seamănă cu bunul,

Moşul, însă-i negreşit,

Mai bătrân, e alb ca neaua

Şi-i cu mult mai gârbovit.

Îmbrăcat în haină lungă,

Cu steluţe argintii,

Moşul îi ridică-n braţe

Şi-i sărută pe copii.

– Ieşi afară, bunicuţo,

Strigă picii chiar din drum,

Când ajung la poarta bunei –

L-am adus pe Moş Crăciun!

Emilia Plugaru

Tags : craciunCu colinda la bunica
Craciun

The author Craciun

Leave a Response