close
Zi de iarnă

Ninge-ncet de la amiază.

Fulgii ca-ntr-o horă zboară.

Iarna-n tronul ei se-aşează.

E o zi frumoasă-afară.

Până-n seară potecuţa

S-a acoperit de nea.

Îmi iau iute săniuţa

Şi pornesc la deal cu ea.

Şi din vârf de potecuţă,

Fericit, pornesc la vale!

Noapte e, dar luminează

Fulgii albi ce-mi ies în cale…

Obosit, spre miezul nopţii,

Iarna o privesc din pat.

Nu mai ninge, Luna plină

Iese mândră din Palat.

Trece printre nori şi vine

La un tei cu braţe-nalte.

De acolo, mândra Lună,

Văl de-argint trimite-n noapte.

Şi cu ochiu-i de lumină

Spre poteca noastră cată.

Eu îi zic aici să vină,

Ea-mi răspunde: altădată…

Emilia Plugaru

Tags : craciunZi de iarnă
Craciun

The author Craciun

Leave a Response